Poezii cunoscute totusi...

Ulciorul

Ramii sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in sin trei pumni de aur.
Ramii sa-nmormintam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfinta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cit zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atit cit drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum caci anii
Nebanuiti vor pune friu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe riu.
Ca miine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca miine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.

Autor: Omar Khayam

Ars Poetica la kilogram, En

Ultima ora

lui Horia Furtuna
La Circ...
Un accident banal —
Un acrobat,
Un salt mortal
Si...
Acrobatul nu s-a mai sculat...
Alamurile din orchestra au tacut,
Iar clovnii din arena au tipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Ca poate fi si-un accident adevarat
Si-a fluierat...
Zadarnic —
Mortul n-a mai inviat...
Pacat de el !...
Era un tanar acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus si pana jos,
De care publicul se minuna,
Cand il vedea-ndoit ca un inel,
Sau cand pe bara fixa se-nvartea

Ca o morisca de cafea
Cu balerina langa el!...
Dar balerina nu-l iubea!...
Povestea lui?
Hm!...
Povestea mea —
A mea,
A ta
Si-a altora!...
Acelasi accident de circ, banal...
O zi «relache»,
Si-apoi, la fel,
Cu-aceeasi balerina langa el,
Alt acrobat...
Alt salt mortal!...


Autor: Ion Minulescu

Poezii mai putin cunoscute V

Ştefan Augustin Doinaş

Mistreţul cu colţi de argint

Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os şi zicea:

- Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse
mistreţul cu colţi de argint, fioros,
ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse
copita şi blana şi ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistreţul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roşii, ori iepurii mici ...

Dar prinţul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuş căprioara cuminte
şi linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviţi cum se-nvârte făcându-ne semn
mistreţul cu colţi de argint, nu departe:
veniţi să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi apa sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviţi cum pufneşte şi scurmă stingher,
mistreţul cu colţi de argint, peste plaiuri:
veniţi să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foşnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneţ.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Şi iarba sclipea ca un colţ de mistreţ.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviţi unde-şi află odihnă şi loc
mistreţul cu colţi de argint, din poveste:
veniţi să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreţ.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Şi luna sclipea ca un colţ de mistreţ.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolţii
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreţ uriaş, şi cu colţii
îl trase sălbatic prin colbul roşcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistreţului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună şi plânge?
Ce veştedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul şi sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinţi după creste luna
şi cornul sună, însă foarte puţin.

Poezii mai putin cunoscute IV

Erlkonig

Who rides there so late through the night dark and drear?
The father it is, with his infant so dear;
He holdeth the boy tightly clasp'd in his arm,
He holdeth him safely, he keepeth him warm.

"My son, wherefore seek'st thou thy face thus to hide?"
"Look, father, the Erl-King is close by our side!
Dost see not the Erl-King, with crown and with train?"
"My son, 'tis the mist rising over the plain."

"Oh, come, thou dear infant! oh come thou with me!
Full many a game I will play there with thee;
On my strand, lovely flowers their blossoms unfold,
My mother shall grace thee with garments of gold."

"My father, my father, and dost thou not hear
The words that the Erl-King now breathes in mine ear?"
"Be calm, dearest child, 'tis thy fancy deceives;
'Tis the sad wind that sighs through the withering leaves."

"Wilt go, then, dear infant, wilt go with me there?
My daughters shall tend thee with sisterly care
My daughters by night their glad festival keep,
They'll dance thee, and rock thee, and sing thee to sleep."

"My father, my father, and dost thou not see,
How the Erl-King his daughters has brought here for me?"
"My darling, my darling, I see it aright,
'Tis the aged grey willows deceiving thy sight."

"I love thee, I'm charm'd by thy beauty, dear boy!
And if thou'rt unwilling, then force I'll employ."
"My father, my father, he seizes me fast,
Full sorely the Erl-King has hurt me at last."

The father now gallops, with terror half wild,
He grasps in his arms the poor shuddering child;
He reaches his courtyard with toil and with dread,--
The child in his arms finds he motionless, dead.

Johann Wolfgang von Goethe

Poezii mai putin cunoscute III

Mircea Cărtărescu

Poema chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colţul geamului de la bucătărie
se confesă muşamalei şi borcanului de muştar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta îşi mărturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara dâmboviţa
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice şi sunt pline de becuri
te risipeşti punându-ţi auriul pe acoperişuri
şi paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te doreşte, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe şi el
vasele cu resturi de conservă de peşte
te-au şi îndrăgit.
vino, şi ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
şi noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
aşa că într-un târziu chiuveta începu să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei
şi într-un foarte târziu îi făcu o propunere muşamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat şi eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preşcolari
şi tot ce a fost mi se pare un vis.

Humor, adica de ras

Chuck Norris poate sa aplaude cu o singura mana.

Chuck Norris poate sa dea foc la furnici cu lupa. NOAPTEA!!

Chuck Norris a lovit odata un cal in barba... descendentzii acelui cal se numesc acum girafe.

Chuck Norris s-a nascut intr-o cabana construita de el.

Chuck Norris a inghitit odata un borcan de somnifere. L-au facut sa clipeasca.

Chuck Norris doneaza regulat sange la crucea rosie, dar niciodata al lui.

Baban: Chuck Norris a ars odata o padure cand facea experimente cu apa.

cand Chuck Norris face flotari, nu se ridica pe el, el impinge pamantul in jos.

Chuck Norris e cunoscut pentru modestia lui dar recunoaste ca este a8a minune a lumii.

Tu traiesti pentru ca te-a lasat Chuck Norris in viatza.

Chuck Norris doarme cu perna sub pistol.

Baban: Chuck Norris a fost deja pe Marte, de aceea acolo nu exista viata.

Chuck Norris nu poate sa iubeasca, el poate doar sa nu ucida.

Chuck Norris stranuta cu ochii deschisi.

Cand merge la culcare, Bau-Bau se uita in dulap si sub pat sa nu fie cumva acolo Chuck Norris.

Chuck Norris a reusit sa numere pana la infinit. De doua ori.

Chuck Norris poate tranti usi rotative.

Definitiile lui Cioran, A doua parte

• eroism
Eroismul nu e decât rezistenţa la sfinţenie.

• eternitate
Eternitatea este luciditatea devenirii.

• feerie
Feeria e cea mai mângâietoare soluţie împotriva păcatului.

• femeie
Femeia este muzică rătăcită în carne.

• a fi liric
A fi liric înseamnă a nu putea rămâne închis în tine însuţi.

• fiinţă
Orice fiinţă este un imn distrus.

• filozofie
Filozofia este meditaţia poetică a nefericirii.

• fire
Firea este o funcţie a căldurilor sufletului.

• frica de moarte
Frica de moarte este un fruct bolnăvicios al zorilor suferinţei.

• gând
Orice gând este un viciu pozitiv.

• gânditor
Gânditorul este un emigrant în viaţă.

• idee
Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag.

• idioţenie
Idioţenia este o groază ce nu poate gândi asupra ei însăşi, un neant material.

• indefinibil
Indefinibilul este o aproximaţie delicată a infinitului.

• individ
Indivizii sunt organe ale durerii.

• îndrăzneală
Orice îndrăzneală nu e decât forma pe care o ia lipsa de regrete.

• irealitate
Irealitatea e un excedent ontologic al realităţii.

• iubire (vezi şi dragoste)
Iubirea este o formă de comuniune şi de intimitate.

• lene
Lenea e un scepticism al cărnii.

• lume
Lumea nu-i decât un Nicăieri universal.

• mâhnire
Mâhnirea este veghea la nivelul unei inimi de diavol.

• melancolie
Melancolia e sentimentul că nefericirea are să te copleşească chiar în mijlocul paradisului.

• milă
Mila este forma patologică a cunoaşterii intuitive.

• mistică
Mistica este suprema expresie a gândirii paradoxale.

• moarte
Moartea e savoarea existenţei.

• muncă
Munca este negaţia eternităţii.

• muzică
Muzica este timp sonor.

• neant
Neantul e atenţie absolută.